Chivalry is not dead!
Mă temeam foarte tare că nu mai există cavaleri în ziua de azi…cel puţin nu de-o vârstă apropiată de-a mea. Datorită dorului meu de ducă continuu (vorba mamei: „Zici că te-am făcut în maşină. În mers! Deloc nu te prinde omul p-acasă!”), am ieşit şi duminică, deşi sâmbătă am ajuns acasă la 5. Dimineaţa evident! :))
Blind date! Hai s-o vedem şi p-asta. Cât de rău poate fi, îmi spun eu? Deşi, de obicei, când fac o schemă d-asta îmi iese prost. Dar na, încercarea moarte n-are.
„8:30 da?”, îl întreb pe whatsapp.
„Da, draga mea”, răspunde el.
Hmm ori e el drăguţ, ori e dus omul. Aia e, merg la risc!
Rochiţă, pantofi cu toc, păr, make up, tot tacâmul. Let’s dress to impress.
Prima lui reacţie când mă vede: „Wow!”
Bun aşa!
„Sper că îţi este foame că mergem la cină.”
„Având în vedere că am uitat să mănânc, da, chiar îmi este foame.”
Tipul a fost un cavaler desăvârşit. „Caleaşca” a ajuns în faţa casei mele exact la 8:30, iar el coborâse din maşină să mă aştepte.
Punctual şi atent – checked.
Restaurantul superb şi liniştit, iar mancarea foarte bună – checked.
Conversaţia plăcută şi inteligentă – checked.
Complimente frumos formulate şi spuse la momentul potrivit. – checked.
A fost o gură de aer proaspăt întâlnirea, dar evident că ceva nu se leagă, locuieşte în America de 10 ani. Din toate învaţăm câte ceva? Da, eu am învăţat că se poate şi aşa. Nu au dispărut toţi bărbaţii de calitate, doar că nu îi întâlnesc eu, sau locuiesc peste ocean. :))
A şi să nu uit, DA, mi-a deschis şi portiera!
Mulţumesc pentru o seară minunată şi pentru că mi-ai amintit că „I don’t have to settle for less than I deserve.”