Absolut orice are un „expiry date”
O vacanţă, un job, o maşină, un vis, o iubire… Iubirile pe vecie le găsim de obicei în filme, filme care probabil au avut scenarişti femei.
Mi se pare chiar distractiv că unii oameni nu înţeleg că există un moment pentru toate. Un tren nu stă în staţie să-l aştepte pe Gigel, o femeie nu stă după un bărbat să se trezească.
Dacă vrei ceva şi se poate acum, fă-o, altfel s-ar putea să-ţi ratezi şansa. Semnal de alarmă: sunt peste 20 mil locuitori numai în România, unde mai pui că şi „străineții” sunt mişto.
M-a distrat teribil ieri cineva:
„Heei, ce mai faci?”, se aude o voce străină în difuzor.
„Excelent, dar cu cine stau de vorbă?”
„Mi-ai şters deja numărul?”
N-am ştiut ce să-i răspund având în vedere că nu l-am salvat niciodată.
E drăguţ să presupunem că suntem într-un gând, o agendă de telefon, o inimă, dar na că nu se întâmplă mereu.
„Am pierdut” multe numere de telefon în decursul timpului. Eram neinteresată sau era altceva decât ce căutam eu (a se citi golan). Evident, există şi reversul medaliei, au fost şi
clipe în care am stat cu telefonul de gât poate poate sună, dar n-a sunat. Cu timpul am conştientizat că nimeni nu datorează nimănui nimic. Percepem diferit, simţim diferit…este atât de relativ totul.
Cine voiai să te sune ieri, nu te mai interesează azi. „Ce ai mai făcut între timp? Cum eşti?”
Am plâns în pernă de dorul tău. :))) „Am făcut multe între timp, sunt excelent.”
Pauză pentru procesarea informaţiei, după care schimbăm subiectul.
Şi totuşi cui nu-i expiră termenul de valabilitate în viaţa ta? Unui om sincer care îţi comunică ceea ce vrea, unuia care sună din când în când doar să vadă ce mai faci şi nu pentru că are un interes, în mai puţine cuvinte: unui om autentic.
Tertipurile, textele şi minciuna prin omisiune sunt idei care trebuie aplicate până la finalul liceului, după devine deja deplasat.
