Când îţi dai seama că iubeşti pe cineva?

Când nu face nimic pentru tine, dar este în continuare parte din fiinţa ta.

E o poveste veche, oarecum de mult uitată, dar eu păstrez momentele cheie din fiecare lucru frumos care mi se întâmplă. Iubeam pe cineva, mult. Il iubeam când avea grijă de mine şi îmi făcea un ceai, când punea masa şi când spăla vasele. Îl iubeam când venea cu flori şi când mă ajuta să termin ceva la care aveam deadline. Îl iubeam când asculta cu mine melodia noastră şi când îmi aşezam picioarele peste ale lui şi dansa cu mine prin cameră. Îl iubeam când îmi spunea că sunt cea mai frumoasă din lume sau când mă surprindea cu un buchet de flori.

Dar atunci era foarte uşor de iubit. Oricine ar fi fost foarte uşor de iubit în condiţiile date.

Mi-am dat seama că-l iubesc sincer, necondiţionat, dezinteresat şi cu toată inima abia când nu a făcut nimic pentru mine. Am ajuns la el într-o dimineaţă. Dormea. Am încercat să-l trezesc. L-am pupat, l-am zgâlţâit uşor, dar nici nu s-a mişcat. M-am lăsat păgubaşă şi m-am aşezat lângă el în pat. Era cu spatele la mine aşa că l-am luat în braţe şi l-am sărutat pe umăr. Atunci am ştiut! Îl iubeam! Îl iubeam că exista în viaţa mea. Atât. Nu pentru că făcea ceva, ci pentru că el şi cu mine însemna noi.

Mi-am dat seama de asta când el începea să-şi dea seama că nu mă mai iubeşte. Bad timing, it happens. Acum iubeşte pe altcineva aşa cum l-am iubit eu pe el la un moment dat. Dar clipa aia o voi purta mereu cu mine, indiferent pe cine şi cât voi iubi.

Am ţinut enorm la câteva persoane, enorm, dar sentimentul ăsta l-am avut o singură dată până acum.