Dacă ar durea prostia…

O scrisorică dedicată anumitor specimene aparte. Inspirația a fost declanșată de o persoană anume, dar ideea se aplică în multe cazuri.

„În viața asta nu găsim lucrurile de-a gata. Nici jobul, nici familia, nici iubirile…nimic, ce mai. Unii oameni te plac, unii nu. Și pe mine și pe tine și pe noi toți. E chestie de chimie.
De asemenea toți avem experiențele noastre, unele amintiri frumoase, altele lecții. Faptul că eu îmi asum felul meu de a fi și nu mă schimb pentru că îmi zice te miri ce individ, nu înseamnă că nu vreau să învăț, înseamnă că nu vreau să învăț de la tine.

De ce te-aș întreba despre relații, când din punctul meu de vedere, tu ești zero barat la capitolul ăsta? Că ai tu senzația că știi, nu e problema mea, așa că e posibil să-ți răspund finuț: „Merci, dar cred că mă descurc”.

„Da, cum te-ai descurcat și până acum.”, spuse mândrul crai de la răsărit.

Măi inteligentule care faci umbră pâmântului degeaba, cam cât de încuiat (redus aveam în minte, dar încerc din răsputeri să păstrez un limbaj decent) poți să și fii? Unde sunt femeile alea multe care-ți stau la rând? Că la mine, de bine de rău, sunt mereu suficienți încât să le tai bon de ordine. Că nu iese mereu, că mă place și nu-l plac, că-l plac și nu mă place, că îi dau papucii, că mi-i dă el? Păi ăsta e mersul lucrurilor măi deșteptule, că tot susții că ai o minte sclipitoare (unde-o fi mintea aia, numai tu știi). Toți am pățit asta la un moment dat. Și ce crezi? Asta nu ne face mai puțin femei sau mai puțin bărbați. Ne face oameni.

Așa că faptul că ești tu frustrat nu înseamnă nimic pentru mine, dar ar trebui să-ți ridice ție câteva semne de întrebare.
Și să te mai lămuresc cu ceva: faptul că te proclami modest nu înseamnă că și ești. „Sunt f deștept, am foarte mulți bani, prieteni și am realizat extrem de multe.” – asta e fix definiția omului lăudăros până la vomă. Iar faptul că eu am încredere în mine și în felul meu de a fi, nu înseamnă că nu sunt modestă, înseamnă că știu ce și cât pot. Îmi știu și lipsurile, fii liniștit, dar nu trebuie să le lipesc pe frunte ca să crezi tu, un nimeni, că valorez eu mai mult.
Încă ceva, omul cel mai prost e ăla care jignește ca să poată domina conversația. Un om inteligent te închide cu limbaj academic, susținându-și argumentele ca un bărbat, nu ca un … Puteam să-ți răspund la fel, ba chiar puteam să te și înjur bine de tot, fără a risca să mă repet. Dar ce crezi? Eu nu mă cobor la nivelul tău pentru că e posibil să mă bați cu experiență.
Astea fiind spuse, du-te în lume și fă-ne tuturor o favoare: nu te mai întoarce.

Semnat,

o biată secretară.”

Limbajul este prea finuț pentru astfel de cazuri, de aceea vă invit să înlocuiți cuvintele precum „deșteptule” cu ce considerați voi potrivit.