Dacă pe el îl bate româna, îmi imaginez că o limbă straină îl tăvăleşte bine

Trebuie să acord drepturi de autor pentru titlu, fiindcă asta a fost o glumă spusă pe balcon, într-o pauză, de o prietenă. Dar după ce mi-am şters lacrimile cauzate de râs, i-am menţionat că e posibil să o regăsească într-o postare pe blog. :))

 

Nimic mai adevărat. Nu cred că o femeie e absurdă dacă îşi doreşte un bărbat ceva mai isteţ. Nu cred că cerem prea mult dacă pretindem o discuţie care să meargă mai departe de: “ce mâncăm azi?” şi “uite ce bate vântul afară”. Şi discuţia ca discuţia, dar te rog să nu-mi trimiţi un mesaj în care să-mi faci un compliment de genul: “frumoas-o” şi nici prea dor să nu îţi fie de mine : “mie dor de tine, frumoas-o”, frumoaso fiind aşa ca să învârţi cuţitul în rană. Nu face asta, pentru că singurul răspuns va fi: *mi-e *frumoaso.

Nu sunt nici pe departe cea mai inteligentă persoană din cameră. Sunt extrem de multe lucruri pe care nu le ştiu şi pe care vreau să le învăţ, dar când vine vorba de gramatică mi se zbârleşte pielea la astfel de greşeli cretine. Şi am şi eu nelămuriri,  iar atunci când am o dilemă referitoare la limba română, deschid browser-ul şi intru pe google. Nu-i chiar atât de greu.

Vreau doar să cunosc bărbatul în faţa căruia să n-am replică. Nu mereu, că asta e imposibil, dar măcar din când în când. Vreau să cunosc bărbatul care să nu fie mai previzibil decât o ploaie pe care au anunţat-o meteorologii toată dimineaţa. Vreau să cunosc bărbatul care să aibă capacitatea să folosească sarcasmul fără să se poarte ca un dobitoc. Să fie şi subtil şi haios.

Şi l-am întâlnit. Îl văd mereu. E vorba de colegii de la serviciu, e vorba de prieteni buni, e vorba de domni în toată regula pe care îi admir şi îi respect ca pe tatăl meu, dar cei menţionaţi anterior îmi sunt doar atât: colegi, prieteni, sau versiuni ale tatălui meu.

Dragule, hai să ne sincronizăm ceasurile, să încercăm să nu fim în contratimp şi să ne cunoaştem, because, honey, I haven’t met you yet.

Oricât aş vrea să fiu înţelegătoare cu cei care ignoră educaţia, nu am cum. Pentru că în momentul în care tu ţi-ai bătut joc de tot ceea ce înseamnă şcoală, e clar că noi nu o să ne ridicăm unul pe altul, ci ne vom plafona, sau mai rău, coborî. Am trecut deja prin asta şi ştiu clar că o relaţie în care cei doi nu se dezvoltă este sortită eşecului. Ori ne ajutăm şi sprijinim, ori o luăm pe drumuri diferite.

Aşa că, te rog, măcar limba română învaţ-o, iar aici nu vorbesc doar în numele meu, ci în numele tuturor femeilor care îşi utilizează mai mult creierul decât sânii.