Eşti o tipă tare interesantă.

de | Mai 25, 2016 | 0 comentarii

Nu ştiu cât de interesantă sunt, dar sigur nu sunt interesată.

Mi se tot spune asta în ultima vreme. A devenit un soi de refren în timpanele mele. Chiar îmi scria cineva pe privat asta şi i-am explicat că tot aud vorbele astea.

“În ochii tipilor pari o tipă interesantă, dar degeaba dacă nu par şi ei în ochii tăi.”

Ei nu prea par, sinceră să fiu. Nu văd de ce mi-aş irosi timp preţios cu un tip care nu-mi spune nimic. Deşi, este foarte adevărat, că unii au textele la ei, doar că nu-s “textele mele”, la mine nu prea prind. Chiar mi-a zis un astfel de individ, care ce credeţi, mă găsea foarte interesantă, că-mi doreşte “tot ce-mi lipseşte”. Vai, dar ce profund.

Şi cam ce crezi tu că-mi lipseşte? Tu? :))

Ciudat este că par interesantă deşi sunt singură. De obicei interesul lor pentru mine creşte exponenţial când sunt într-o relaţie, pe principiul “dacă e luată, o vreau eu”.

Probabil că mi-am schimbat eu atitudinea drastic, altfel nu-mi explic. Mai frumoasă nu sunt, nici mai deşteaptă, dar a fost un moment în care a încetat să-mi pese, în care am încetat să caut, în care am încetat să vreau un EL cu ardoare. A fost un moment în care am considerat că este nevoie să-mi pese de mine, să mă caut pe mine, să mă vreau pe mine.

Nu am nevoie de o jumătate, mă consider o persoană completă. Mai am multe de trăit şi de învăţat, dar sunt completă fără cineva în dreapta mea. Am devenit mai acidă şi mult mai tranşantă. Chiar citeam pe un blog, Jurnalul lui Adam, dacă îmi amintesc corect, că dracul este de cele mai multe ori femeie, dar una dezamăgită. Atât de frumos spus că mi s-a întipărit în minte. Până la urmă războaiele de la femei au plecat, nu degeaba când se înfuria îi ziceam maică-mii Ceauşeasca. :)) Am fost şi eu dezamăgită, dar cine nu este la un moment dat? Dacă a fost cineva care a scăpat îl rog insistent să-mi dea reţeta magică, ar scuti multă lume de neplăceri.

Chiar dezbăteam ideea asta cu cineva, de ce te vrea dacă eşti luată? Pentru că este o validare, dacă femeia iese cu cineva înseamnă că e măcar tolerabilă, poate chiar super ok. Fair enough, dar eu cunosc mulţi oameni mişto care sunt singuri, myself included, doar pentru că sunt oameni selectivi şi foarte stăpâni pe dorinţele lor. Ştiu, sunt ultra modestă. :))

Apoi, ar mai fi faptul că oamenii singuri care îşi doresc pe cineva emană un soi de disperare. Perfect adevărat, nu pot obiecta nimic, pentru că este ceva incredibil de evident din afară, deşi persoana în cauză nu-şi dă seama.

Ar mai fi şi aventura. Pericolul. Este interzis, dar cine nu vrea să guşte din fructul interzis măcar o dată?

Luată sau nu, singură sau nu, interesantă sau nu, deocamdată sunt de-a dreptul dezinteresată. Aţi putea spune că pofta mai vine şi mâncând. Şi asta este perfect adevărat, dar este o mare diferenţă între a mânca o shaworma la colţ de stradă sau o salată cu fructe de mare la un restaurant. 😉