Inelul buclucaș

de | mai 4, 2020 | 0 comentarii

Doua săptămâni în Bacău cu serviciul. Plictisita pana la refuz, în fiecare seara lucram la un puzzle de 1000 de piese, apoi ma uitam la un episod din Friends și încheiam apoteotic cu somn de la ora 22:00. Într-una dintre seri, înainte de somn am decis sa cobor sa fumez o țigară (aparent atunci când dormi 12 nopți în același hotel e dificil sa îți găsească camera cu balcon fără sa te mute). Din viteza și cu zero gânduri sa petrec mai mult de 10 minute trag doar halatul de baie pe mine, îmi iau șlapii și cobor. Afara, la masa mea (știi cum e, dacă ai stat o data acolo deja este masa ta) era un tip.

Aveam în mână și berea și telefonul și țigările, mai trebuia sa și aprind tigara și având nevoie de un loc în care sa las berea și telefonul am decis ca n-o sa moara dacă ma așez pe cealaltă parte a mesei (masa mea, de altfel). După ce am pus berea m-am gândit câteva secunde dacă sa-l salut sau dacă sa ma comport ca o sălbatică prost crescuta. Mama m-a crescut bine asa ca trântesc un „bună!”

“Buna!” Sta putin, ma scaneaza si îmi adresează un “ce faci?” Dar un ce faci de parcă ne stiam de ani, venisem impreuna la Bacău, doar ca aveam camere diferite.

“Bine, am iesit la o tigara.” Bine crescuta fiind, cum am menționat anterior m-am gandit sa intorc favoarea “Tu ce faci?”, aștept un răspuns scurt si sec de tipul <<bine, tot la țigară>>.

“Doar ce am mancat si am iesit sa fumez”, îmi spune el ca unui vechi prieten dupa care inițiază o conversație. Asa ca m-am trezit vrând-nevrand ca am inceput o conversatie de câteva minute bune pe care nu mi-o doream in mod deosebit avand în vedere ca iesisem la O țigară îmbrăcata DOAR cu halatul de baie.

Omul lucra pe audit nu știu unde și era și el în delegație ușor nevorbit și pus pe agățat.

La un moment ca sa-i crut chinul pomenesc în treacăt ca în weekend m-am întâlnit cu soțul meu care a venit în oraș pentru a petrece weekend-ul cu mine, moment în care el casca ochii mari, privește către mana mea stânga și ma întreabă contrariat „nu porți verigheta?!?”

„Nu, deocamdată am făcut doar cununia civila, iar inelul meu de logodna este în camera pe noptiera.”

Complet deziluzionat pleacă capul a dezamăgire moment în care profit de clipa de liniște să-i transmit ca mi-a părut bine, dar sunt foarte obosita.

A doua zi i-am povestit amuzata soțului despre aceasta întâmplare. N-a părut prea șocat, știe ca are soție frumoasă. 😉