Prietena mea, Ioana, şi piticul ei

de | Oct 30, 2017 | 0 comentarii

Asta nu este trăirea mea, ci a unei prietene foarte apropiate…de dragul intimităţii s-o numim Ioana, iar piticul ei va ramane Piticul.
Ioana vorbea cu un tip de pe Tinder (aplicaţia tuturor posibilităţilor…sau nu) de prin februarie. Părea super deştept şi cu un simţ al umorului foarte ascuţit, atât că era mai scund. A fost sfătuită la un moment dat să-l puna puţin mai sus pe pernă, pentru că asta nu-i o problemă reală, ci doar o scuză.
Zis şi făcut! Decide Ioana mea să onoreze invitaţia Piticului la nu ştiu ce seară de film, organizată în nu ştiu care roof top din capitală. Se alifiază fata, se rujează şi se aranjează, ba mai mult, mă lasă să dorm acasă, deşi stabilisem să dorm la ea, ca să iasă cu prinţul pitic din poveste. Ajunge acolo şi constată o hipstareală dusă la un alt nivel, dar nu-i nimic, era îmbrăcată pe măsura: cămaşă cu spatele 

transparent lungă până la genunchi, dar nu rotunjită…aşa colţuroasă, geometrică, să se încadreze femeia în peisaj. În jurul ei numai oameni boemi, ceva de speriat. Îmbrăcaţi toţi de la atelierele româneşti cu ţesături fine şi tolăniţi pe podeaua acoperită cu nişte pături minuscule cum sunt alea din avion. Erau şi niscai mese, d-alea înalte cu scaune pe măsură, să se reverse trenele cămăşilor (alea lungi, cum era a ei).
Ajungând prea devreme la minunata întâlnire se aşează singurică lângă o gaşcă de gagici ce păreau a fi corporatiste care consumă cocktail-uri fără alcool şi fumează slim-uri 0,1. A iniţiat o conversaţie cu nişte necunoscuţi care vorbeau despre cârciumi, că deh „old habits die hard”, dar a constatat că nu vorbeau despre cârciumi ca noi, pleava  societăţii, gen „e o grădină faină acolo”. Nununu! Ei descriau locaţia în 5 paragrafe cu toata istoria străzii pe care se afla repetând în nenumarate rânduri „seriooooos?” şi apoi făcând paranteze cu alte locuri care s-ar încadra în acelaşi hashtag.
Cât despre experienţa cinematică, super dubioasă. Gagica nu putea să schiţeze nimic real din banalul motiv că restul audientei era absolut fascinată. Filme româneşti, câteva drăguţe: ţărani, tâmplari, tinichigii, dar astea erau puţine, majoritatea fiind interesante doar pentru cei ce consumau legale probabil. Toată tărăşenia a durat cam 2 ore timp în care la un moment dat Ioana s-a dus până la baie, avea şi nevoie ce-i drept, dar aşa a mai trecut un film de pastilaţi. Două dintr-un foc.