Ţie ţi-am zis bancul cu porcul?

Cum face raţa :
Mac mac
Cum face pisica :
Miau Miau
Cum face porcul:
Iubito, era doar o prietenă :)))

Postare începută acum vreo luna, dar finalizată azi. Work in progress cică :))

Ăsta-i un banc trimis de o prietenă. Nimic mai adevărat în definitiv, deşi nu băgăm toţi bărbaţii în aceeaşi oală şi evident că nici femeile. Nelămurirea mea se declanşează în momentul în care se amestecă. Ce caută o femeie bună cu un „porc”? Şi vice versa. Ar trebui să fie clar că o să dea cu virgulă, dar şi asta se dovedeşte a fi funcţională uneori.

În altă ordine de idei, ce te face „porc”, pentru că în fiecare zi realizez că fiecare vrea altceva? Îmi povesteşte o prietenă o fază şi până să apuc să zic: „vai cât de dulce”, ea deja îmi spunea că aşa ceva nu se face. :)))

În final cred că e vorba de timing şi de chimie. Dacă e momentul potrivit şi a făcut scânteie e de bine…cel puţin la început. Pe parcurs e posibil să se schimbe datele problemei. Cel mai important e cum se adaptează celălalt cu schimbările partenerului.
Eram în autobuz cu o prietenă acum câteva săptămâni şi discutam despre un individ cu care împărţeam ceva impresii. Ding! Mesaj de la el. Şi încep să comentez cu ea lipsa de inspiraţie pe care a avut-o când a scris mesajul. Râsete şi zâmbete. La un moment dat tipul de lângă mine se trezeşte vorbind: “Nu înţeleg un lucru. Tu vrei să-l agăţi sau să faci mişto de el?”Avalanşă de râsete. Printre sughiţuri îi pomenesc că în definitiv să fac puţină bâză e mai productiv decât să-l agăţ pentru că nu e “quality material”.

Iniţial încearcă omul să-mi explice că poate ar fi mai bine să nu-mi răspundă cel care îmi scria, că prin intermediul lui cunosc alţi tipi. Serios? No offense honey, dar nu deţii o oglindă? Ai 1.60 dacă stai pe bordură şi nu te ajută nici faţa. “Ce-i drept, în autobuz încă nu fusesem agăţată. Pentru orice există un început.”, îi spun prietenei mele.

Şi pentru că unii oameni chiar nu ştiu când e cazul să tacă, se trezeşte iar vorbind Paul (da, s-a şi prezentat individul din 300): “Te-ai gândit că poate ai aşteptări nerealiste?”

“Te-ai gandit că e posibil ca ultimul tău neuron funcţional să fie pe moarte?”

Dacă îmi mai spune cineva vreodată că am aşteptări prea mari sau nerealiste, pe cuvântul meu că-l trosnesc de-i mut gura la spate. Uit de cei 7 ani de acasă şi de faptul că sunt o domnişoară şi fac asta.

În primul rând nu sunt nerealiste. În al doilea rând, cum facem? E o negociere? Hai că te iau ş-aşa că oricum oferta e slabă. Sau poate ar trebui să devin eu mai dobitoacă, să fim dracu pe aceeaşi lungime de undă.

Once again: “Ţie ţi-am zis bancul cu porcul? Nici p-ăla cu prostul?”