Totul pan’ la geanta!

de | Mai 1, 2020 | 0 comentarii

Nu mi se pare relevanta mașina pe care o conduci și nu ma agit cu detaliile astea. Nu ca nu mi-ar plăcea mașinile noi și frumoase, dar o mașină frumoasa nu spune nimic despre o persoana și în niciun caz nu e vreo declarație de avere, majoritatea mașinilor luxoase pe care le vedem în oraș reprezinta toată averea șoferului, cum spunea un fost șef de-al meu „averea la purtător”. Acum dacă tu timp de câteva ore îmi repeți de zeci de ori ca mașina ta e o mega rabla oricât n-aș da atenție acestui aspect ajung și eu sa o percep la fel.

 

Eram la o prima întâlnire cu un tip, în mașina lui, ma conducea acasă. Mersesem la Mogoșoaia sa bem un suc și sa stam de vorba. Discuția a constat mai mult în niscai vaicareli în care el era victima și trebuia sacrificat ca mielul de Paște sau porcul de Crăciun. Oamenii ăștia care cred ca e în regula sa te jelesti la prima întâlnire sunt cu capul, este extrem de obositor să-l auzi p-ala vaicarindu-se la o prima întâlnire. Dacă voiai aceasta atmosfera ieșeai cu o prietena care suferă din dragoste și rezolvai situația, nu te duceai la întâlnire cu un necunoscut. Evident ca dacă te pune într-o astfel de situație tu ai 2 opțiuni, te ridici și pleci (asta ar fi fost cea mai inteligenta) sau faci pe Mama Dolores și ii spui ca va fi bine. Eu nu am fost inteligenta în ziua aia și am rămas sa-l consolez.

La întoarcere in drum spre casa, la un moment dat trage pe dreapta și se întinde brusc peste mine (oribil gest, mai ales la prima întâlnire) să-mi deschidă ușa. Ori ești cavaler, ori nu ești, nu prea merge cu improvizații d-astea de 2 lei, dacă vrei să-mi deschizi ușa cobori frumușel din mașină, ocolești mașina și îmi deschizi ușa; sa te întinzi peste mine ca o omida la prima întâlnire nu e chiar un gest de galanterie. Neasteptand acest exces de jel și neintelegand ce vrea sa facă m-a surprins (in timpul asta gentuta mea era așezată intre mine și ușă, o gentuta pe care o adoram și pe care o am și acum de altfel) si când s-a deschis ușa era sa-mi cada geanta moment în care am scos un icnet involuntar.

„Ai grija la ușă!”, îmi zice cu un rânjet idiot pe față.

„La ușă?!? Cred ca vrei sa zici sa am grija la geanta, valorează mai mult decât usa ta.”

S-a uitat cam șocat la mine, obișnuit fiind ca el sa balareasca mașina aia continuu lucru pe care îl făcuse jumătate din timpul petrecut de altfel, iar eu sa ii tot explic ca important mi se pare ca îl duce din A în B și ca la un moment dat o va schimba cu alta pe care s-o vadă cu alți ochi.

Dar mi se termina și mie răbdarea, totul pan’ la geantă!