Tranziție în era digitală

de | Noi 19, 2017 | 0 comentarii

„Prea multe opțiuni. Înainte îl aveai pe flăcăul din sat, sau din celălalt sat sau rămâneai fără urmași. Îl luai de bărbat, făceai copii pe care probabil îi chema Fănică și Fănuța și trăiai fericit până la adânci bătrâneți. Se echilibra treaba. Acum e o deschidere față de lume, față de miliarde de alte persoane și e greu să te oprești la același flăcău sau fătucă. Și uite așa se schimbă tot. E o tranziție în era digitală și pentru sentimente și pentru relații. Bruscă! Ne vom prinde cumva, dar e posibil să fie prea târziu.”

Discuție cu un amic despre relațiile din ziua de azi. Probabil are dreptate, dar dacă-i așa mergem pe un drum foarte sinuos.

Așa-i, prea multe opțiuni. Cum facem? Când știm să ne oprim? Poate că-i bun și ăsta de acum, dar dacă următorul va fi mai bun?

Asta este prima întrebare pe calea către nefericire, sau fericire cu termen de valabilitate foarte scurt. Sunt relații care rezistă mai puțin ca ouăle și relații trainice în care toți 4 sunt fericiți. Niciuna nu-i o idee bună, dar cam de asta ne lovim. Sunt din ce în ce mai puțini într-o relație, realmente fericiți, și după o perioadă mai lungă de timp.

Care-i soluția? Avem una? Sau umblăm exact ca niște găini fără cap prin viață?

Oare s-a devalorizat dragostea atât de tare încât uităm de ce ne-am îndrăgostit de omul de lângă noi și tot ce-i nou pare atractiv? Ce nu mai face, de un moment dat începem să ne uităm la el și totuși să nu-l mai vedem lângă noi?

 

Am auzit și exprimarea: „Nu este nimeni lângă mine acum.” Acum n-o fi, dar mai târziu ajungi acasă și este iar lângă tine. Rămânem pentru că ne-am obișnuit? Pentru că ne e frică s-o luam iar de la capăt? Rămânem pentru că iubim parțial? Sau iubim atat de mult incat nu putem vreodata alege?

Am atâtea întrebări și absolut niciun răspuns. Fericirea este atât de relativă încât nu va exista niciodată o definiție exactă. În dex zice așa: FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. Ce înseamnă acea stare de mulțumire sufletească știe fiecare dintre noi.

Și cea mai bună întrebare la care n-am răspuns astăzi: cât durează fericirea?