Scoate portofel, găseşte carnetul de student şi extrage din el legitimaţia.Zis şi facut!

Îi înmânez doamnei drăguţe ca lămâia documentele şi banii. Ia legitimaţia, se uită la ea, o întoarce să verifice că este vizată şi o aşează la loc pe micuţa tejghea.

„Mai aveţi nevoie de legitimaţie?”, o întreb cu intenţia de o pune înapoi în carnet, iar carnetul în portofel.

„Stai să mă uit şi eu pe ea, să fie valabilă.” (Repet: făcuse deja asta)

A urmat un „bla bla bla” pe care nu-l înţelegeam datorită dicţiei impecabile şi a tonului nepotrivit pe care îl folosea. La un moment dat pricep ceva: „Te grăbeşti aşa rău?”

„Nu, dar nu vreau să pierd autobuzul şi voiam să-mi pun legitimaţia la loc. Merge greu sistemul, durează mult?”, întreb de bună credinţă.

„Normal că durează, sau crezi că stau aici să te admir?”

Mai zi ceva!

Ştii ce cred cucoană? Că ratb îşi bate cu adevărat joc de imbecilii care chiar plătesc călătoria, iar sistemul vostru este din ce în ce mai cretinoid.

Acum vreo 2 luni, alergând între facultate şi job, am uitat că mi-a expirat abonamentul şi m-am urcat în autobuz. Când am vrut să validez am primit vestea bună că nu mai e valid şi voiam să cobor s-o iau pe jos. La interval de exact o secundă aud: „Bună ziua, legitimaţia dvs.„De unde ai ieşit frate?” Încep să explic frumos că am uitat că a expirat bla bla bla în timp ce stimabilul lătra la mine să mă legitimez.

Hai să vedem cum stă treaba. Eu, cetăţean cinstit şi prost, am avut abonament până IERI. Tu ştii asta, că îţi apare data în care mi-a expirat şi cu toate astea nu binevoieşti să dai dovada de nici un strop de înţelegere. Adorabil!

Acum vreun an nu obişnuiam să-mi fac abonament pentru că mergeam foarte mult pe jos şi rar aveam nevoie. Situaţia a fost similară. Urc, validez, citesc cont 0 şi decid să cobor s-o iau pe jos. Ţop în spatele meu: „Bună ziua, biletul dvs”.

Cred că de 10 ori n-am avut bilet în toată viaţa mea şi de 9 ori m-a prins controlorul. Aşa noroc mai rar.

Problema nu e că am plătit eu o căruţă de amenzi ci că sistemul lor este jalnic. Portofelul electronic nu-l poţi verifica decât la toneta de bilete (care e deschisă, închisă sau complet inexistentă în unele staţii) sau în autobuz.

„Nu aţi văzut că nu mai aveaţi bani pe card-ul de călătorie?”
„Ba da, acum 5 secunde, după ce m-am urcat în autobuz şi am incercat să validez.”
„Trebuia să ştiţi că nu mai aveţi bani.”

„Aha. Şi cum îmi recomandaţi să procedez? Mă duc şi încarc cu 10-15 lei, iar apoi scot agenda: -1,3 lei şi la fiecare călătorie tot aşa.”

E complet cretin să crezi că o sa îmi încarc eu memoria cu suma rămasă pe card, în condiţiile în care în multe dintre staţii ai această posibilitate abia după ce urci în autobuz. Şi la fel şi cu abonamentul. L-am facut pe 8 îmi zic eu, dar el era făcut pe 6. Deci azi, 7, când eu mă găsesc într-un autobuz, nu mai e valid.

Sunt pro evoluţie ş.a.m.d. dar nu în detrimentul şi batjocura cumpărătorului. Înainte era clasicul bilet. Am bilet în buzunar, e bine, nu am, e rău. Abonamentele la fel, nume prenume şi data expirării scrisă pe el, nu un card pe ţi-l bagi în fund pentru ca mai apoi să-ţi indice suma rămasă, sau perioada de valabilitate.

Daca vrem să evoluăm, hai să ne asumăm asta şi să instalam nişte aparate care să citească suma/valabilitatea şi să-ţi ofere posibilitatea să şi încarci acel card ÎN TOATE STAŢIILE.

„De ce nu aţi mers pe jos până la staţia X, unde este tonetă de bilete?”
„Ori am eu faţă de tâmpită, ori îţi încerci tu norocul. Care variantă e cea corectă? Dacă aveam intenţia să mă plimb prin Bucureşti pe jos nu mă mai osteneam să mă0 urc în autobuz, nu crezi?”