Ai încercat să-i dai bucăți?
Copilul meu nu mănâncă. Are 9 luni și jumătate și mâncarea nu este absolut deloc o prioritate. Țâța este viața lui și din fericire e mereu plină, iar el se dezvoltă impecabil, ba mai mult, are dimensiuni peste vârsta lui.
Legat de dimensiunile lui și cât mănâncă, oamenii din jurul nostru se împart în 3 categorii:
- cei care îmi spun să nu îi mai dau așa multă mâncare că e grăsuț, moment în care efectiv mă tăvălesc pe jos de râs și bat cu pumnii în podea.
- cei care știu că nu mănâncă și se simt obligați să îmi dea un sfat chiar dacă nu îl solicit. Ați observat că nu ai cum să povestești ceva fără să primești un sfat? Și nu o spun cu răutate pentru că și eu fac la fel cu alții, iar atunci când mi se întâmplă mie îmi vine să mă plesnesc singură că îmi dau seama că sigur sigur am reusit sa enervez un număr considerabil de oameni cu sfaturi complet nesolicitate. Karma e mereu pe fază așa că mă răsplătește cu fix aceeasi monedă: muuulte sfaturi nesolicitate și de cele mai multe ori exasperant de repetitive. Cel mai frecvent este: “Ai încercat să-i dai bucăți?”. Nu încerc să fiu hater, dar oare e vreo mamă pe lumea asta pe care să n-o ducă capul să încerce ceva atât de basic? Evident că am încercat să-i dau bucăți.
Am încercat piure, am încercat bucăți, am mâncat lângă el, l-am lăsat sa mănânce singur, am încercat să îi dau eu, am încercat legume, fructe, gătit la abur, gătit la cuptor…nu mai continui că pierdem timpul degeaba, ați înțeles ideea.
3. Cei care știu exact prin ce trec și mă asigură că va mânca. E, abia cu ăștia e o plăcere să conversez. Nu mă sfătuiesc să nimic, nu mă întreabă dacă am încercat bucăți, pur și simplu mă lasă să mă descarc și mă asigură că va mânca.
Morala: unii mănâncă, unii ba. Atunci când o mămică îți povestește de cele mai multe caută doar sa se descarce, în caz că vrea sfat te va întreba. Poate cu ocazia asta înțeleg și eu să ascult mai mult și să sfătuiesc mai puțin.