Ceea ce contează se găseşte doar în inima mea!

Dacă pentru mine ar conta hainele înseamnă că ar trebui să umblu dezbracată, pentru că le-aş purta în sufletul meu. Dacă pentru mine ar conta o maşină, înseamnă că ar şti să mă ducă doar spre fericire. Dacă ar conta o casă, înseamnă că ar locui în ea toţi cei pe care îi iubesc. Dacă pentru mine ar conta lucrurile materiale, înseamnă că eu nu aş mai fi eu. Eu sunt definită de trăiri.

Îmi doresc multe lucruri. Unele le obţin, altele nu. Şi deşi le obţin, nu mă fac fericită. Da, sunt încântată, dar nu-mi încălzesc sufletul în nici un fel. Plus că un om care mă admiră pentru haine sau posesiuni e fix degeaba în viaţa mea.

A fost o fază foarte haioasă pe care a spus-o Donna în Suits după ce a primit un compliment despre felul în care

arăta: “I know you meant it as a compliment, but I don’t like limitations being placed on my beauty.” Este extrem de bine punctat. O haină se demodează, iar un chip frumos îmbătrâneşte…după toate astea, cu ce rămânem?

Dacă reuşeşti să mă cunoşti într-atât încât să mă dezbraci de frici şi de temeri, aş putea purta şi un sac ponosit, pentru că nu s-ar schimba nimic. Cel mai bine e să-mi dezgoleşti sufletul şi să mă laşi cu hainele pe mine. Fii tu ochii şi urechile mele.

Cunoaşte-mă într-atât încât să ştii când doare şi când radiez. Vorbeşte-mi despre tot şi despre nimic, iar din când în când „nu mă întrerupe când tac”, aşa cum o prietenă îmi spune des, şi hai să ascultăm liniştea.

Inima mea nu e de unică folosinţă aşa că ţine-o în palma ta fără să o striveşti, iar când doare, dacă e din vina ta, repar-o sau pleacă fără să te uiţi în urmă.

Lasă o amprentă în inima mea. Aia va conta. Apoi ori te voi iubi, ori te voi urî.

Hai să numărăm clipele în care mi se taie respiraţia, şi nu clipele în care respir.