Cel mai bun vin este „vin la tine”…
…iar cel mai prost este „vin degeaba”.
Nu-i doar cazul meu, deşi şi eu sunt păţită. E o poveste care se repetă des în rândul prietenelor mele. Ieşi cu cineva. Ok tipul, n-ai ce reproşa, doar că a doua oară (a se citi fix a doua oară) te invită la un vin, pe canapea, în a lui primitoare casă.
Atât de primitoare este casa că te tot invită. Din punctul meu de vedere, o întâlnire valorează cât 5 min…nici la frate-miu în casă n-aş intra după doar 5 min, în casa unui bărbat cu atât mai puţin. Se tot vehiculează că pe femei „le doare capul”. Poate p-alea frigide, că o femeie cu toate ţiglele pe casă este dornică de apropiere, cu cine merită, dacă merită şi evident când consideră ea că merită.
Da este vorba doar de ea aici; ea trebuie să vrea, că el vrea înainte de „bună”, dacă ai ajuns la „ce faci?” începe să-şi piardă răbdarea.
„Am un vin bun.”
„Perfect, pune-l la rece pentru data viitoare; astăzi, ne întâlnim în oraş.”
„Ne vedem?”
„Da, în centru?”
„Cam greu că am băut ceva, vrei să vii la mine?”
„Ai văzut filmul Taken?”
Omule nu vin la tine; că nu vreau, că nu simt şi pentru că mă tot chemi. Dacă nu te plăceam şi te consideram cantitate neglijabilă, te băgam în categoria inofensivi şi veneam liniştită. Nu mă înţelege greşit, nu mă refer la faptul că aş ceda, la femei NU e NU, doar bărbaţii proşti cred că asta ar putea fi interpretabil, doar că aş pleca cu un gust amar. Mai bine fiecare la casa lui, mai bine nu mă mai suni, dar dacă îmi amintesc vreodată de tine aş vrea să fie întâlnirea plăcută şi nu insistenţele tale.
Vrei să beau un vin la tine? Atunci câştigă-ţi dreptul ăsta. Hai la teatru, la film, la o plimbare. Povesteşte-mi verzi şi uscate în timp ce mâncăm o îngheţată. Cumpără-mi o floare. Fă-mă să râd şi pune puţin stăpânire pe gândurile mele. Şi cel mai important încetează să mă tot inviţi la tine acasă, deja semeni cu un disc stricat.
După ce ai arătat interes faţă de mine ca om şi nu faţă de deschiderea pe care ar putea să o aibă picioarele mele, s-ar putea să te surprind şi să vreau să văd cum ai decorat.
Nu pereţii, ci sărutările…pe trupul meu gol.
