Cum de o tipă ca tine e singură?
Simplu: SUNT DEFECTĂ! =)))
Întrebarea asta a devenit un fel de refren în timpanele mele. Mai ales bărbaţii mă întreabă des asta. De obicei se divaghează cum că sigur sigur e ceva în neregulă cu mine, ceva ce nu este vizibil la prima impresie.
Nu cumva urăsc bărbaţii? Sunt feministă cumva? Carieristă?
Nu, nu şi nu.
Atunci?
Sunt doar conştientă că valorez mult şi nu mă mulţumesc cu mai puţin doar de dragul de a avea pe cineva. Mi s-a spus că aş putea să ies cu cineva mai „aşa ş-aşa” ca să fie cineva acolo. Aş putea, dar singura resursă neregenerabilă este timpul, pe care oricum îl pierd uneori la o primă şi ultimă întâlnire cu vreun Don Juan al erei noastre.
Prefer să ies cu fetele sau cu prieteni buni, să stau la poveşti cu oameni cu care îmi place să discut, să ascult muzică bună, să merg la piese de teatru sau să citesc pe bancă în parc. Pentru mine este mult mai productiv.
Nu mă înţelegeţi greşit, dacă mâine aş întâlni un om wow, evident – din punctul meu de vedere, aş putea să-mi reorganizez programul în aşa fel încât să aibă şi el loc în viaţa mea, dar deocamdată nu mi-a ieşit în cale.
Ce-i drept, deşi am spus-o ca pe o glumă, ceva uşor defect găsim la mine pentru că tot atrag oamenii greşiţi. Ori este o lecţie pe care încă nu am învăţat-o, ori este ceva ce trebuie să schimb. Provocarea este să aflu ce..