De ce iubim bărbaţii?
De data asta, pe lângă părerea mea, am vrut să mai “auziţi o voce”. Două femei, două idei, două trăiri. Mulţumiri pasajului scris de Mircea Cărtărescu “De ce iubim femeile?”, ne-a servit ca inspiraţie.
Părerea unei femei minunate, pe care am cunoscut-o din greșeală, dar asta detaliez cu altă ocazie. Un om care revarsă iubire și zâmbete în jur, un om care știe ce vrea și ce merită și care le și obține. În mod cert o parte din sufletul meu. Daniela Dumitru îți mulțumesc că exiști și că ai fost de acord să împarți această postare cu mine.
De ce iubim bărbaţii? Iubim bărbaţii?
Câteodată da, câteodată nu…
Unul dintre citatele care mi-au marcat adolescenţa vine de la Drumeş, Micaela Deleanu spunea în „Invitaţie la vals aşa:
„Bărbatul, datorită eului său aşa-zis „superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală.”
Eu când iubeam un bărbat…îl iubeam cu totul…îi iubeam şi glumele proaste, îi iubeam şi zâmbetul tâmp cu care mă întâmpina, şi picioarele stângi când încerca să danseze cu mine, şi freza „la moda” sau tricourile mult prea mari şi largi pentru statura lui…
Anii au trecut şi…am învăţat de la bărbaţi să-mi păstrez echilibrul…sau aşa îmi place să cred.
Acum iubesc la un bărbat…maturitatea, glumele bune, privirea plină de dragoste, sinceritatea, punctualitatea, curajul, un costum „made to measure”, ştiinţa de a face dragoste, fidelitatea…şi lista poate continua.
Da, vreau mult…vreau totul…pentru că şi eu dau totul…
Părerea unei puștoiace, care nu mai este atât de puștoiacă, dar încă se simte așa. Înca mai vrea să salveze lumea de roz. Părere care se mai poate traduce și prin construirea imaginii de bărbat ideal, din bucăți din bărbați diferiți.
Îi iubim pentru că sunt laţi în spate, înalţi, au braţe puternice şi zâmbete dezarmante; pentru că merg la sală şi nu fac burtă de la bere.
Îi iubim pentru că deschid portiera la maşină, îţi trag scaunul şi îţi ţin haina, pentru că te adăpostesc sub umbrela lor când plouă şi îţi oferă haina când ţi-e frig. Îi iubim pentru că se poartă ca nişte domni, iar apoi te invită să dormi în braţele lor. Când vreodată a însemnat asta somn?
Îi iubim pentru că sunt veşnic copii şi se joacă cu maşinuţele o viaţă întreagă, se schimbă doar dimensiunea. Îi iubim când conduc 4×4 şi ceva mai puţin când îi zărim într-un Smart. Îi iubim pentru că sunt maniaci la volan, pentru că nu-i normal să-i depăşească toţi tâmpiţii, pentru că schimbă vitezele cu mâna stângă ca să te ţină de mână. Îi iubim pentru că niciodată nu întreabă pe unde s-o ia; ei ştiu mereu drumul. Pentru că după ce am consumat un rezervor de benzină mergând spre nicăieri ne spun că au făcut-o intenţionat ca să mai petreacă puţin timp cu tine.
Îi iubim pentru că nu le e frică de gândaci, pentru că nu se panichează când ţipi şi plângi la 3 dimineaţa explicând că ăla era monstru, nu gândac. Îi iubim pentru că au căutat timp de o oră dihania s-o ucidă, iar cănd n-au găsit-o au promis să te apere de ea cu preţul vieţii lor.
Îi iubim pentru că atunci când ne ajută la gătit, în realitate, doar ne asistă, pentru că îţi spun că găteşti extraordinar de bine, chiar dacă ai făcut doar un sandwich sau o salată şi pentru că în semn de mulţumire se oferă să spele vasele.
Îi iubim pentru că vin cu flori şi atunci când nu au greşit, deşi buchetul vinovat este mai scump, mai mare, mai frumos.
Îi iubim pentru că sunt îndrăzneţi şi hotărâţi, pentru că sunt timizi şi roşesc, pentru că te invită şi a 73-a oară la cafea, chiar dacă ai refuzat primele 72 invitaţii. Îi iubim pentru că atunci când nu fac asta se aşteaptă s-o faci tu, doar este egalitate între sexe.
Îi iubim pentru că ne fixează cu privirea, dar nu vin la noi să ne vorbească. Pentru că preferă să fie în friend zone decât să te piardă de tot. Pentru că ori iubesc cu toată fiinţa, ori deloc.
Îi iubim pentru că la ei „nu mint” înseamnă „nu ţi-am zis decât ce mi s-a părut potrivit”.
Îi iubim pentru că te întreabă verzi şi uscate, chiar dacă nu aşteaptă neapărat un răspuns. Pentru că par neajutoraţi când începi să arunci cu 7 argumente deodată evidenţiând de ce ai dreptate.
Îi iubim pentru că ştiu să danseze, iar atunci când nu ştiu, fie devin bufonii clubului, fie îşi schimbă centrul de greutate de pe un picior pe altul.
Îi iubim pentru că îşi aduc aminte cum îţi bei cafeaua, ce ţigări fumezi şi când e ziua ta. Îi iubim că au reţinut ce cadou vrei şi nu cumpără ceva asemănător. :))) Bine, bine, atunci când iau ceva ce este exact la fel, dar nu ce trebuie, îi iubim ceva mai puţin.
Îi iubim pentru că nu ne plictisesc, pentru că poartă discuţii inteligente şi ştiu să scrie corect. Îi iubim pentru că ne lasă să credem că deţinem controlul, chiar dacă nu-i deloc aşa. Îi iubim pentru că fac planuri de vacanţă timp de o lună, dar cu 3 zile înainte se răzgândesc; doar sunt vietăţi spontane, unde e neclaritatea?
Îi iubim pentru că ne lasă cu gândul la ei, pentru că le simţim lipsa, pentru că nu ne sufocă şi ne oferă spaţiul nostru. Îi iubim pentru că cel mai frumos noapte bună sau bună dimineaţa e lângă ei. Îi iubim pentru că ne văd frumoase chiar şi atunci când avem ochii lipiţi de somn. Pentru că atunci când merg cu noi la braţ sunt cei mai mândri, doar suntem cele mai frumoase.
Guest blogger : Daniela Dumitru