Despre femeile care nu merită să fie numite femei

Mi s-a spus că postarile mele sunt elegante şi foarte finuţ scrise. Aceasta nu este una din acele postări. Asta e o postare scrisă la draci. E scrisă pe genunchi în timp ce încercam să mă controlez să nu introduc înjurăturile aferente.

Am scris-o pentru că sunt indignată de nesimţirea şi tupeul de care anumite specimene dau dovadă.

Una dintre jivinele de cea mai joasă speţă, în opinia mea, este femeia suficient de ieftină, încât să creadă că totul se învârte în jurul ei. Păpusă de plastic, relaxează-te, nu eşti centrul universului! Eşti doar o biată frustrată, care duce lipsă de afecţiune.

Hai să particularizăm, ca să înţelegeţi unde bat. Este vorba de femeia aia redusă mental, care după ce se desparte de tine şi te lasă bucăţi, vrea totuşi să-şi arate că încă poate. E vaca care nu te mai vrea, dar ce crezi? Nici cu alta nu te lasă să fii. Ea s-a târât din fundul iadului şi crede că dacă reuşeşte să te întoarcă când vrea ea, doar pentru că vrea asta (că înapoi nu te mai vrea clar) a ajuns la poarta raiului. Iar tu, în general un băiat bun, că numai cu un blegoman care pune botu’ i-ar merge, crezi că ţi-a pus Dumnezeu mâna în cap.

Bagă-ţi naibii minţile în cap şi cuplează-te cu prima care îţi iese în cale. ACUM! Şi dă-o dracu, că doar de acolo vine, pentru că ce-I al ei e pus deoparte. Şi o să primească exact ce împarte, iar atunci, tu vei fi bine mersi şi vei spune: Karma is definitely a bitch!

Am fost şi eu în ipostaza asta. Aş fi putut şi eu să fac aşa. Dar eu nu mi-am construit fericirea pe nefericirea altuia. Ne-am despărţit. Nu mai merge. Ştiam că aş putea să mă întorc, pentru că încă aveam un loc în inima lui, dar de ce aş face asta? Când vreodată aş putea să fiu atât de scârbă? N-aş putea. Eu am cei 7 ani de acasă atât de rari în ziua de azi şi chestia aia bizară numită conştiinţă. Am făcut şi eu greşeli, toţi facem, dar le.am făcut fără voia mea şi am încercat să învăţ din ele…plus că, eu mereu m-am pus în locul celuilalt.

Aşa că „mulţumim” fufelor că strică bărbaţii buni, dar vă rog să vă duceţi la dracu şi să veniţi înapoi când vă chem eu!