Ești simpatic, dar nu mă curtezi
Mor pe oamenii care trimit semnale amestecate. Dacă nu mă placi dispari, iar dacă mă placi caută-mă.
Dar tu nu. Tu ești călduț. Nici da, nici ba. Lăsăm totuși o ușă deschisă că nu se știe niciodată. Dar se știe. Știm cu toții că acest călduț se traduce prin „oarecum interesat, dar nu suficient de interesat”.
Mărunțișul și jumătățile de măsură nu-s pentru mine și nici pentru oricine altcineva care înțelege că nu merge așa. Asta n-o să ți-o zic niciodată verbal, e chestie de orgoliu feminin, mă ascund în spatele unor rânduri scrise pentru că știi să citești. Iar dacă nu știi, vorba lui Radu F. Constantinescu „poate că ne era scris să fim împreună, dar tu nu știi să citești”. :))
Sunt un om simplu, dar complex. Un om care vorbește mult și totuși nu vorbește prost. Lângă mine te plictisești doar dacă nu ai replică sau niciun subiect comun, altfel e imposibil…deși la cât sunt de „urâtă” de multe ori ar fi suficient să tac și te-aș putea cuceri cu simpla mea prezență. Nu pe tine neapărat.
Dar toate astea sunt vorbe goale pentru că tu nu mă curtezi, iar eu nu mi-aș bate capul aiurea cu om care n-o face. O floare, un bună dimineața, o înghețată pe bancă în parc, un gând bun sau o replică haioasă. Doar că tu împarți doar sferturi, deși probabil ești un om întreg. De ce, numai tu știi, pe mine, una, mă bate.
Azi noapte am dormit puțin și agitat, probabil te-am visat…nu-mi amintesc nimic, dar m-am trezit cu senzația asta. Apoi mi-am dat seama că un duș rece o să-mi limpezească mintea amețită.
Chiar m-a blocat o prietenă zilele trecute: „Dar, lămurește-mă cu ceva, cu ce te-a cucerit?”.
„Păi…cu nimic.”