Harta zâmbetelor <3
Îmi spunea un tip acum câteva luni că Bucureştiul e un oraş tare urât. Unde te uiţi clădiri, iar multe dintre ele sunt vechi şi neîngrijite. Nu-i urât, doar că depinde pe unde umbli şi ce priveşti. Dacă vrei să vezi tonuri de gri şi monotonie exact asta vei vedea.
Astăzi mi-am schimbat traseul spre serviciu şi în loc să merg spre Unirii, am luat-o spre Universitate şi de acolo pe jos până la birou.
Am trecut pe lângă o shawormerie unde am mâncat cu un tip la 12 noaptea. Ce-i drept, am mâncat cam jumătate,
cealaltă jumătate am dat-o pe jos. Nu am putut să nu zâmbesc amintindu-mi.
În dreptul magazinului Cocor un altul m-a trecut bulevardul în braţe.
La Unirii în faţa Băncii Transilvania după ce a tras pe dreapta brusc m-a sărutat cineva.
În faţa Tribunalului Bucureşti am dansat în ploaie.
În faţa parcului Cişmigiu am fost sărutată pentru prima oară.
Pe Witing m-a prins o ploaie torenţială şi nu purtam sutien. Mă conducea acasă un coleg care îmi făcea curte. Am mers tot drumul cu braţele în dreptul pieptului şi chiar înainte să ajungem mi-a aruncat cheile si mi-a zis „Prinde!”, din reflex am facut-o. Isteţ băiat. :)))
În Time Out în Centrul Vechi am jucat pentru prima oară Catan, iar în Chirigiu, Activity. Amândouă au fost experienţe delicios de comice şi am fost înconjurată de oameni tare dragi mie. Sangria sau Cidru pe masă şi voie bună cât cuprinde.
În Herăstrău am avut parte de plimbari plăcute şi liniştite, am dat turul acelui parc de nenumărate ori cu mulţi oameni mişto.
În Dristor mi s-a dezvăluit că de fapt ne îndreptăm spre mare, nu într-un club din Bucureşti.
În Piranha l-am aşteptat pe unu câteva ore bune, nu mă întrebaţi de ce, acum după 10 min aş pleca fără doar şi poate.
În Regie şi în Rahova am petrecut cele mai multe nopţi în deplasare, vin, bere şi poveşti…acum deja am ajuns la alt nivel, ne-am apucat de colorat.
În băncile din Poli am tras nenumărate porţii de râs cu lacrimi.
Din Centru Vechi am plecat cu pantofii în mână că dansasem prea mult, iar acei pantofi erau mult prea incomozi.
În faţă la Afi m-am certat destul de tare cu un fost iubit. Tot acolo, doar că aşezate la o masă la Starbucks am discutat pro’s and con’s-urile unor tipi cu 3 prietene… La finalul cafelei balanţa s-a aplecat mai mult spre con’s.
În Plaza am văzut cele mai multe filme, în general miercuri, la Orange film.
Într-un parc din zona 1 Mai mi-am aprins prima ţigară şi nu pricepeam de ce este o placere pentru unii să facă asta. Având în vedere că „I’m not a quitter”, am perseverat până a început să-mi placă. :))))
În Entourage-ul din Centrul Vechi am depănat şi dezbătut cu Melc cam tot ce se poate dezbate, totul încununat de râsete zgomotoase.
În Tonka la Romană am chiulit de cele mai multe ori în timpul anilor de liceu.
În Regie am scris cele mai multe proiecte, iar în faţă la P17 am băut cele mai multe beri cu lămâie.
Când plecam din P26 în club, am alunecat şi am căzut într-o baltă.
În Valea Regilor mi-a spus cineva pentru prima dată că mă iubeşte.
Pe Ştirbei Vodă am oferit flori pe stradă unor tipe pe care nu le cunoşteam; toate au crezut că glumeam, dar după ce au realizat că eram serioasă mi-au zis că le-am făcut ziua mai bună şi că m-ar lua de bărbat. :)))
Din faţa de la Silver am plecat fără să-mi iau la revedere de la prietenii mei, băusem 15 shot-uri, probabil d-asta.:D
În faţa casei mele nu vă mai povestesc, că e lista prea lungă.
Şi câte şi mai câte pe care acum le omit din viteză.
Dacă iau Bucureştiul la pas la fiecare km mai am o amintire care îmi aduce zâmbetul pe buze. Asta înseamnă un oraş frumos. Un oraş plin de amintiri care mă fac mereu să zâmbesc.
După cum spuneam, depinde doar unde vrei să priveşti…