Inspiră fericire, expiră iubire!
După sesiune studenții pleacă acasă, eu fiind din București am plecat DE acasă, în vacanță. O vacanță la serviciu.
Nu mai cred de mult în coincidențe, asta în cazul în care am crezut vreodată, dar această plecare este exact „bateria Duracell” de care aveam nevoie. Este un izvor nesfârșit de energie și de fericire.
Prima bucurie este faptul că am revenit în Timișoara, oraș de care îmi era dor. A doua este că am revăzut oameni minunați și că am cunoscut alții la fel de extraordinari.
La cursul ăsta fiecare inspirație si expirație conține microparticule de viață, de bucurie, de zâmbete, de beatitudine. Și nu mă refer doar la timișoreni, ci la orice om care ne „calcă pragul„.
Toți contribuie la crearea acestor microparticule. Fiecare vine la curs și lasă o amprentă colorată asupra oamenilor cu care interacționează. Asta face cursul acesta, colorează vieți și locuri și oameni și zâmbete. Este cel mai frumos curcubeu, este curcubeul sufletului. Este o inimă de sine stătătoare care pompează note muzicale pe partitura stării de bine a fiecarui participant. Asta face jobul meu. Cât e de genial? Foarte!
Postarea asta este scrisă din sala de curs pentru că atunci când trăiești ceea ce scrii este autentic și dacă este autentic, reușești să transmiți corect mesajul.
Dacă v-am făcut curioși și vreți să aflați mai multe despre acest curcubeu din viața mea dați click aici.