M-am apucat de alergat…pentru ca dragostea nu vine cu manual de instructiuni

mi-am dat seama ca ce aveam sa va spun era lipsit de importanta asa ca am asteptat un moment in care sa va scriu ceva care este cu adevarat important pentru mine.

Ieri am avut o zi interesanta: dimineata am petrecut-o cu prietenul meu, apoi ceva treaba, iar pe seara am iesit cu niste prietene sa stam la povesti. Au fost discutii placute si haioase, dar au fost discutii care mi-au declansat niste rotite care ruginisera…exact acele rotite care fac diferenta dintre o stare buna de spirit si senzatia aia de claustrofobie, de inchis, de panica.

Nu sunt genul de persoana stresata, suparata sau deprimata. Nu-mi sta in fire. Sunt vesela, efervescenta, naturala, agitata, enervabila…adorabila. Dar uneori, zburd de fericire cu ochii inchisi si ma izbesc de zid…ca aseara. :)))

Vorbeam cu fetele mele si in ciuda faptului ca fiecare avea cu totul altceva de spus, uneori reactia celor care ascultau era: „I feel ya!” , „Been there, done that!” , „Same here!” si asta pentru ca traim povesti diferite cu oameni diferiti, dar totusi, nu atat de diferiti.

Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca discutia purtata mi-a provocat o stare de neliste, asa ca am decis sa alerg. Orice fel de sport te elibereaza de stres si te ajuta sa vezi situatia cu alti ochi si exact asta imi doream. Starea mea de neliniste a avut nevoie de 5,74 km ( 2,8 km alergare, restul mers repede :))) pentru a se preschimba intr-un mecanism de filtrare a informatiei. Dupa 10 min de alergat deja gasisem un fir pe care sa urmez povestea: nu simt. Sunt imuna la sentimente profunde pentru un barbat.

La inceputul relatiei totul este extraordinar pentru ca na, deocamdata nu ne cunoastem. Eu inca nu m-am enervat si n-am apucat sa tip sau sa trantesc si nici el nu a facut asta, asa ca domina o stare de calm si de liniste…dar nu pentru mult timp :)))). Simt fluturasi in stomac, sunt toata numai un zambet…e ideal. Asta e senzatia pe care eu o consider indragosteala. Pentru ca o relatie sa fie de lunga durata si plina de sentiment e nevoie ca la finalul indragostelii  (care nu dureaza prea mult) sa ramana ceva acolo, iar acel ceva sa conduca la faimosul: „Te iubesc!”

Desi am zis „Te iubesc!” la 2 tipi, nu cred ca i-am iubit. Tineam la ei mult! Dar atat…si nimic altceva. Nu a  fost iubirea aia dintre un barbat si o femeie! Nu a fost sentimentul ala care sa-mi ia mintile si sa ma zapaceasca. Eu ma imbat putin in primele zile, iar apoi sunt pur si simplu brutal de treaza, lucida si exacta. Incep sa calculez totul la rece si sa pun in balanta. Nu-mi dau seama ce ar trebui sa se intample ca sa simt acest „Te iubesc!”. Chiar nu stiu! Nu am plans niciodata din dragoste! Am plans pentru/din cauza barbatilor, dar nu din dragoste! De draci! De oftica! Atat! Nici nu stiu daca e cazul sa ma amuz sau daca e nevoie sa ma alarmez. Ma uit la prietene d-ale mele care si-au scos ochii din orbite de la atata jale si care imi zic ca e absolut genial ca eu nu sufar, iar mie mi se pare hilar tocmai faptul ca uneori as vrea sa sufar si eu. Sa vad cum e. Sa-mi demonstrez ca inima mea functioneaza corect.

Uneori ma gandesc serios ca poate ar trebui sa-i previn pe cei cu care ies in oras: „Esti simpatic, dar as vrea sa te anunt ca sansele sa ajung sa te iubesc sunt 1 la 1000. Daca esti dispus sa risti, bine, daca nu, iar bine.” Problema celor cu care am iesit eu, este ca au luat-o ca pe o provocare…si au pierdut. Asa ca intorcandu-ma la titlu, dragostea ar trebui sa vina cu manual. Un manual foarte foarte clar si specific care sa-ti dea instructiuni pana in cel mai mic detaliu. Daca faci asta iubesti. Daca faci aia suferi. Daca faci ailalta ramai indiferent…s.a.m.d. Dar nu, nu e nici pe departe asa si nu exista element ajutator: experienta conteaza, dar nu cred ca te salveaza chiar din orice situatie; zodiacul e o mare prostie penrtu ca difera de la persoana la persoana (chiar daca sunt nascuti in aceeasi zi la aceeasi ora in acelasi an – suntem diferiti iar asta este un lucru genial), parerea unui cunoscut despre persoana in cauza este complet irelevanta… Asa ca tot ce-ti ramane de facut este sa te bazezi pe ce simti (in cazul femeilor – intuitie, iar in cazul barbatilor – numai Dumnezeu stie) si sa speri ca intr-o zi vei gasi exact ceea ce iti doresti…