Nu-l mai caut. Să mă caute el de acum încolo
Pentru multă vreme am avut senzaţia că am nevoie de un bărbat. Nimic mai fals! Am nevoie de mâncare, de oxigen, de un acoperiş deasupra capului. De astea chiar am nevoie. De un bărbat, nu. Dar îl vreau!
Îl vreau pentru că vreau să împart momentele în care mi se taie respiraţia, zilele în care nu mă pot opri din râs, serile în care fac prajituri. îl vreau pentru că deşi sunt foarte puternică, am zile în care nici putere să plâng nu am.
îl vreau pentru că atunci când nu mă simt bine mi-ar plăcea să vină c-o supă chioară la pat şi să-mi poarte de grijă. Dar cel mai şi cel mai mult îl vreau pentru că vreau să fiu acolo pentru el, să-i ridic moralul, să glumesc atunci când e supărat, să-l iubesc atunci când nici el nu se iubeşte. Vreau să-i fiu sprijin. Vreau să ne bucurăm de tot ceea ce realizăm împreună şi să ne sprijinim când lucrurile nu ies aşa cum ne-am fi aşteptat.
Vreau un suflet care să-l înteleagă pe al meu şi o inimă care să bată în unison cu a mea.Vreau acelaşi zâmbet să-mi ureze noapte bună şi bună dimineaţa. Pentru mine asta contează. Nu vreau diversitate, nu caut experienţe. Vreau “monotonie” (a se citi diversitate, dar cu aceeaşi persoană). Vreau să-mi fie iubit, prieten, amant, tată şi confident. în acelaşi timp. Vreau exact ceea ce voiau parinţii mei şi exact ceea ce nu mai vrea nimeni în ziua de azi. Din păcate m-am născut în secolul greşit, dar “fiecare sac îşi are peticul”.
Şi căutam asta. Dar atunci când cauţi, uneori ai senzaţia că ai găsit. Iar eu nu mai vreau să fiu dezamăgită. Nu vreau să îmi pierd speranţa, că ceea ce merit este acolo şi nu vreau să mă schimb, aşa cum o persoană dragă mie, mi-a sugerat recent. Într-o zi, cineva va aprecia cu adevărat naivitatea, naturaleţea şi gura mea mare. Iar lui o să îi dau totul, pentru că merită. Şi o să îmi dea totul, pentru că merit.
Aşa că am decis să nu-l mai caut! De acum încolo să mă caute el!
Nobody has to live a life that is ordinary – yet most people do. I WANT TO BE EXTRAORDINARY!