Sunt femeie, dar dacă aş fi bărbat…
Dacă aş fi bărbat aş vrea o femeie a dracu cu o inimă mare.
O femeie căreia să nu îi fie frică să fie naturală.
O femeie manierată pe care să o duc mândru la braţ oriunde, dar care să aibă suficient curaj să înjure de mama focului atunci când e cazul.
O femeie cu un râs colorat şi viu.
O femeie care să ştie să se îmbrace şi să se aranjeze, dar care să fie frumoasă şi dimineaţa în pijamale.
O femeie care să fie independentă, dar care să aibă totuşi nevoie de mine.
O femeie care să îi trateze pe toţi la fel şi să se poată coborî la nivelul oricui fără să facă mutre.
O femeie care să ştie ce să facă în pat, dar care atunci când pune masa găteşte şi altceva în afară de sandwich-uri.
O femeie care să mă iubească şi când coduc Trabant şi când conduc BMW.
Dacă aş fi bărbat aş vrea o femeie cu atitudine, o femeie care să ştie să fie femeie.
Dar cum nu sunt bărbat o să vă zic din postura de femeie ce bărbat aş vrea …când o să-l vreau.
Un bărbat sigur pe el, care să-mi aprecieze frumuseţea când un altul mă complimentează, fără să facă spume de gelozie, pentru că eu l-am ales deja pe el.
Un bărbat cu o strângere de mână fermă şi cu un zâmbet care să topească inimi.
Un bărbat care să mă ocrotească, nu că aş avea nevoie – nu-s aşa firavă, dar mi-ar oferi un sentiment de siguranţă.
Un bărbat lângă care să fac planuri şi pe care să mă pot baza.
Unul cu un râs melodios; recunosc, am o problemă cu oamenii care nu ştiu să râdă. Dacă aş vrea să aud un măgar m-aş duce pe câmp.
Un bărbat cu care să mă înţeleg din priviri.
Un bărbat care să vină cu un buchet de flori pur şi simplu, nu pentru că a greşit cu ceva.
Un bărbat care chiar să fie bărbat.
Asta aş vrea când o să-l vreau!