Sunt in faza de negare pana la proba contrarie…

Indragostita sau doar cu pata pusa? Mi s-a spus recent ca m-am indragostit. Pentru 5 pana la 7 secunde mi s-a taiat respiratia.

„Cine? Eu?”, am intrebat privind in jur.. „Nu!Nu!Nu! Imposibil! Nimic de genul! Da, recunosc imi place! Ok bine: mi s-a pus pata!”, am continuat.

„Hmm. Sa inteleg ca esti in faza de negare…”

„Da. Pana la proba contrarie!”

Atat timp cat suntem ceea ce mancam, nu cumva suntem si ceea ce gandim? :> Eu sunt ferm convinsa ca DA. Poate daca lucrurile ar decurge din unghiul din care vreau eu sa privesc situatia, as raspunde cu un zambet strengar „Da…poate sunt indragostita.”, dar atat timp cat sforile le trage altcineva, eu sunt doar axata si concentrata, nicidecum indragostita. Nu consider ca poti fi indragostit/a de neclaritate, de incertitudine, de nesiguranta. Nu ai cum. Te poti indragosti de atentia cuiva, de grija lui pentru tine, de zambetul lui, de replicile istete care uneori te lasa fara cuvinte, de modul in care asculta sau de modul in care iti vorbeste, de gesturile lui…mai pe scurt: te poti indragosti de orice „Doamne iarta-ma” iti place. :)))

Deci, da: E posibil sa fiu indragostita! 😐 Din fericire, orice minune tine 3 zile…la fel si indragostelile mele. Sper doar, ca asta sa nu fie exceptia care intareste regula 😀