Sunt persoane care chiar transmit emoția

Cununie. Flori, make up și rochițe diafane care fluturau în bătaia vântului. Eu nu sunt genul de persoană care să se emoționeze la astfel de evenimente. Îl vrei, îl iei. E logic. De data asta în schimb, mirii au transmis toată emoția lor, evident asta s-a întâmplat și fiindcă este vorba despre o prietenă foarte dragă mie. Dar când au zis da, mi s-a facut pielea găină și mi s-au umplut ochii de lacrimi.

Doi oameni frumoși, unul dintre ei fiind o nebună cu care am petrecut revelioane, plecări la mare, întâlniri la cafele și discuții interminabile la telefon. Cu ochii în lacrimi zâmbeam și toate întâmplările astea mi-au trecut ca flash-uri prin fața ochilor. Cum trece timpul și cum din copii nebuni devenim oameni mari, cu familiile noastre și cu responsabilități.

Mă bucur până la cer și înapoi de un infinit de ori pentru ei. Mă bucur că s-au găsit unul pe altul și că au decis să-și facă o viață împreună, nu-i chiar ușor în ziua de azi. Grija și iubirea pe care și-o poartă unul altuia este vizibilă. Așa cum i-am spus și mirelui, acum cele 2 fete sunt pe numele lui. O așteptăm curând și pe cea mica, dar deocamdată în burtica mamei e mai bine.

Să le dea Dumnezeu un drum presărat numai cu bucurii. O viață plină de iubire și înțelegere și maturitatea necesară pentru a trece peste orice piedică ce le apare în cale.

Casă de piatră dragilor!