Te iubesc de 21 de ani!

Când aveam exact 2 ani, 9 luni şi 19 zile ai apărut pe lume. Un ghemotoc de copil cu care aveam să mă cert pe absolut orice în următorii ani: “De ce ai pus pixul ăsta aşa? Iar nu ţi-ai strâns farfuriile? Parcă ţi-am zis să duci gunoiul. Nu te mai juca cu bijuteriile mele! Ţi-am şi zis că iaurtul ăsta e al meu; era atât de necesar să îl mănânci?” etc

Ai crescut sub ochii mei. Te-am văzut cum ai devenit dintr-un băieţel timid, un tânăr în toată regula.

Când erai mic te legănai mereu cu 2 perniţe în mâini ca să adormi, acum te mai surprind uneori legănându-te, dar fără ele.

Când eram în şcoala primară am primit de la o doamnă drăguţă un om de zăpadă Heidi în autobuz. Mi-a zis că e de la Moş Crăciun. L-am adus acasă şi îl păstram să îl mănânc într-o zi specială. Era ca o mică comoară pentru mine. Câteva zile mai târziu am venit acasă şi am găsit doar ambalajul şi atunci ţi-am declarat război. Cum ai

putut să mănânci micuţa mea comoară? Între timp am realizat că orice îmi cumpăr ajunge de cele mai multe ori în stomacul tău. :))

Până în clasa a 5-a aveai o mecluţă foarte haioasă de şoricel tocilar. Erai micuţ, slăbuţ şi cu gura mare. Acum eşti înăltuţ, slăbuţ şi cu gura şi mai mare, deci nu te-ai schimbat prea tare.

Eşti cel mai bun frate din câţi există. Te iubesc din tot sufletul meu şi sunt mândră de tine chiar şi atunci când nu reuşeşti chiar tot ce îţi propui.

Mai ai de crescut. Sunt multe pe care nu le-ai trăit şi încă nu eşti suficient de responsabil în anumite privinţe. Dar eşti un tip foarte isteţ şi haios. Râd cu tine până mi se taie respiraţia. Ştiu că dacă arde cămaşa pe mine pot să îmi pun baza în tine.

Aşa că La mulţi ani! Să fii sănătos şi fericit şi să obţii tot ceea ce îţi doreşti. Să-ţi lumineze Dumnezeu drumul şi să te călăuzească la fiecare pas.

Mulţumesc că exişti şi că eşti al meu frate. Să-mi trăieşti!

În încheiere: “Dacă tu eşti din flori, eu sunt din hârtie!” (inside joke)