„This would have been a very good time for me to lie. But truth is a terrible habit.” Don Juan

Adevarul? Cel mai bun obicei sau cel mai prost? O mare calitate sau o banala comoditate? Sa fii sincer inseamna oare sa nu fii diplomat? N-a zis nimeni sa fii nesimtit/a, dar daca am fi ceva mai sinceri, oare n-ar fi totul mai simplu?

Mi s-a reprosat ca sunt prea sincera… „Sincer” nu cred ca vreau sa fiu altfel… Da, sinceritatea are dezavantajele ei, dar si falsitatea la fel. In momentul in care minti totul se complica. Trebuie sa-ti incarci memoria cu toate prostiile, iar mie asta mi se pare tampit. Adevarul oricat de rau ar fi, este mai bun si mai dulce decat orice minciuna…pentru mine. Fiecare isi face propriile alegeri, dar eu una chiar nu prea pot minti. Uit ca am mintit si sfarsesc tot prin a spune adevarul pentru ca asta imi este firea. Cine ma

place asa cum sunt, e bine venit, iar cine nu, e bine plecat. :))
Daca cuceresti pe cineva prin minciuni, se poate spune ca l-ai cucerit tu, sau l-a cucerit strategia ta? Eu as vrea ca toti cei care se apropie de mine sa o faca pentru mine si pentru tot ceea ce sunt, nu pentru un mister indus sau o combinatie de jocuri de clasa a III-a…dar asta sunt eu. Prea sincera, prea directa, prea transparenta. E bine? E rau? N-as sti sa va spun, dar un lucru e sigur: sunt autentica.