Uneori unul iubeşte mai mult, iar celălalt…deloc
Am fost de ambele părţi ale baricadei…în repetate rânduri, ca toată lumea de altfel. Şi totuşi, atunci când eşti pe teritoriul care implică lacrimi şi lamentări nu eşti chiar atât de încântat…uiţi cum e pe partea cealaltă şi ai senzaţia că „boul ăla” e un nenorocit (evident, se aplică în egală măsură pentru ambele sexe, dar eu vorbesc din punctul de vedere al unei femei), dar de cele mai multe ori nu e aşa.
Este absolut evident că nu alegem pe cine iubim. E un moment în care deschizi ochii şi ţi se pare că „bietul individ” din faţa ta, este un soi de semizeu pe care îl iubesti de nu mai poţi şi care ‘vezi Doamne’ ar trebui să simtă la fel. Hai să mori tu! Uite ca nu merge chiar aşa. Uneori unul iubeşte mai mult, iar celălalt…fix deloc
„Da, dar mi-a zis că mă iubeşte!!”
„Aşa şi?! N-ai zis niciodată în viata ta fără să simţi, fiind mânat/ă doar de fluturi în stomac şi incantarea cretină de la început?!?!”
Ba da, ai făcut-o la un moment dat! Şi tu şi eu şi mulţi alţi tolomaci. Mişto e că prostul căruia-i declari e posibil s-o ia de bună şi de aici începe ditai tragedia!
Cred că în astfel de situaţii nu există vina, există doar reacţii proaste la adresa celui care te pune in fata faptului împlinit, în condiţiile în care tu nu te aşteptai. Poate că în loc să-l faci p-ăla albie de porci, ar trebui să-ţi iei jucăriile şi să pleci în timp ce ţii cu dinţii de picătura de demnitate care ţi-a mai rămas!
Să te jeleşti, să jigneşti, să implori sau să ameninţi, unde dracu crezi că o să te ducă? La împăcarea secolului? Dacă tot crezi asta cu ardoare, atunci cât timp aştepţi, ţine-ţi respiraţia!!
În definitiv la finalul zilei unul din cei doi e clar fraierul, indiferent caăe cel care a plecat sau ăla care voia să rămână. Îl clasăm fraier pe ăla care a rămas, dacă „nemernicul” a plecat de deştept şi a luat cea mai bună decizie din viaţa lui de omuleţ. Dar dacă a plecat „din greseală” îi oferim cu drag titlul de fraier!
Oricum, dacă a plecat „din greseală”, nu-l prea mai vezi înapoi. Şi spun asta din 2 motive: probabil nu se va întoarce pentru că nu vrea să recunoască că a greşit, iar dacă se întoarce, de obicei e prea târziu.
Aşa că, ce rost are să consumi energie şi timp, în încercarea de a îngropa ceva ce odată ai iubit şi îndrăgit? Spune-i „Mulţumesc pentru amintiri” (că tot e titlul uneia din carţile mele preferate), zâmbeşte cu toţi dinţii şi urează-i, cu sinceritate, numai de bine. Ştiu că nu e primul lucru pe care l-ai face şi că un topor ţi-ar fi clar mai la îndemână, dar asta te ţine pe tine în loc! Tu stai ca blegul/aga şi dezgropi cai morţi fără nici cel mai mic folos.
Aveam o vorbă care, dacă nu mă înşel, se regăseşte într-o postare mai veche: „Bărbaţii sunt exact ca autobuzele. Dacă nu l-ai prins pe ăsta, mai aşteaptă puţin că vine următorul!” Şi evident că este valabil şi pentru femei.
Ca să mergi înainte, trebuie să priveşti înainte! MEREU!