Aveam în mână și berea și telefonul și țigările, mai trebuia sa și aprind tigara și având nevoie de un loc în care sa las berea și telefonul am decis ca n-o sa moara dacă ma așez pe cealaltă parte a mesei (masa mea, de altfel). După ce am pus berea m-am gândit câteva secunde dacă sa-l salut sau dacă sa ma comport ca o sălbatică prost crescuta. Mama m-a crescut bine asa ca trântesc un „bună!”

“Buna!” Sta putin, ma scaneaza si îmi adresează un “ce faci?” Dar un ce faci de parcă ne stiam de ani, venisem impreuna la Bacău, doar ca aveam camere diferite.

“Bine, am iesit la o tigara.” Bine crescuta fiind, cum am menționat anterior m-am gandit sa intorc favoarea “Tu ce faci?”, aștept un răspuns scurt si sec de tipul <<bine, tot la țigară>>.

“Doar ce am mancat si am iesit sa fumez”, îmi spune el ca unui vechi prieten dupa care inițiază o conversație. Asa ca m-am trezit vrând-nevrand ca am inceput o conversatie de câteva minute bune pe care nu mi-o doream in mod deosebit avand în vedere ca iesisem la O țigară îmbrăcata DOAR cu halatul de baie.

Omul lucra pe audit nu știu unde și era și el în delegație ușor nevorbit și pus pe agățat.

La un moment ca sa-i crut chinul pomenesc în treacăt ca în weekend m-am întâlnit cu soțul meu care a venit în oraș pentru a petrece weekend-ul cu mine, moment în care el casca ochii mari, privește către mana mea stânga și ma întreabă contrariat „nu porți verigheta?!?”

„Nu, deocamdată am făcut doar cununia civila, iar inelul meu de logodna este în camera pe noptiera.”

Complet deziluzionat pleacă capul a dezamăgire moment în care profit de clipa de liniște să-i transmit ca mi-a părut bine, dar sunt foarte obosita.

A doua zi i-am povestit amuzata soțului despre aceasta întâmplare. N-a părut prea șocat, știe ca are soție frumoasă. 😉

Cum ar fi fost sa ma trezesc pe perna langa tine cu ochii lipiti de somn, parul ciufulit si zambetul cat casa poporului, zâmbetul ala de ai senzația ca am adormit cu un umeraș în gura… Sa facem amandoi micul dejun si sa radem ca doi prostănaci vorbind despre tot și despre nimic? Sa ma iei in brate in timp ce invart lingura-n cafea si sa uit forma cercului oprind lingura in jumatea ibricului? Sa dansam în mijlocul sufrageriei, sa gătim, sa ne bucuram de un pahar de vin și sa zâmbești. Da, să-mi zâmbești. Dacă închid ochii acum atât îmi amintesc cu claritate, modul în care îmi zâmbeai de parca eram singura femeie de pe planetă. De parca se oprea timpul în loc și tot ce ne înconjura pălea în fata fericirii noastre…

…o fericire șchioapă și diforma, dar pentru câteva momente in timp, o fericire perfectă. Dacă e liniște și acum mă aud râzând lângă tine.

Și nu mi-e greu pentru ca nu pot fără tine. Pot, asa cum puteam și înainte de tine. Doare, dar pot. Mi-e cel mai greu ca poți tu fără mine, ma oftic ca mie mi se sfâșie sufletul de 1000 de ori pe zi, iar tu nu te-ai obosit sa te lupți pentru mine. Mi-a fost greu sa plec, dar mi-e mai greu sa ma uit în spate și sa vad ca nu ma urmează nimeni.
Ai fi putut să-mi fii tu dimineață, acum mi-esti doar umbra. Mi-esti doar poveste, o poveste peste care va trece timpul, foile se vor îngălbeni, iar cuvintele se vor șterge.

Scrisă pentru toți oamenii de lângă care am plecat pentru ca niciodată nu s-au luptat sa ma păstreze. Mulțumesc ca m-ați lăsat sa plec și îmi pare rău pentru cei ce ați încercat sa va întoarceți atunci când era deja prea târziu…

Toata lumea își scrie dorințele pentru 2018 de parcă s-ar fi născut ieri. 2017 a fost greu și plin de provocări și nu mai știu cum, iar de pe 1 ianuarie umbla câinii cu covrigi în coada. Toată lumea se lasă de fumat, slăbește 20 kg, își schimba jobul sau bărbatul, câștigă la loto, se marita și face un copil. Nu ma înțelegeți greșit, e minunat ca ne dorim sa facem schimbări în bine pe toate planurile, dar nu ar trebui mai întâi sa ne dam 2 pași în spate și sa mulțumim?
Eu asta vreau sa fac, sa mulțumesc ca în acest an am făcut lucruri frumoase și am depășit câteva obstacole care mi-au servit drept lecții, am învățat, am ras, am plâns, m-am mai maturizat.
Ma bucur în primul rand ca sunt sănătoasa, apoi ca am o familie minunata care m-a învățat sa fiu om și le mulțumesc pentru asta.
Mi se pare absolut minunat ca am lângă mine niște prieteni absolut geniali, care-mi sunt alături și care sunt parte din familia mea. Voi îmi aduceți zâmbetul pe buze chiar și atunci când am ochii înlăcrimați.

Ma bucur ca termin anul iubind pe cineva, chiar dacă acel cineva nu-i lângă mine. Sunt momente în care realizezi ca unele lucruri se întâmplă doar o data.
2017 a fost un an bun, iar 2018 sper sa fie unul și mai bun. Multumesc 2017!

Sa ne vedem la anul mai buni, mai fericiți, mai împliniți. LA MULTI ANI!

Răbdarea e o virtute. O virtute care nu mă prea caracterizează. Eu aș vrea totuși ca tu să ai răbdare. Ce ipocrită sunt, așa-i? Eu n-am, dar tu să ai. Te rog. Ai răbdare să mă cunoști și să te apropii de mine dincolo de zâmbetul larg afișat și replicile tăioase. Am așa de multe insecurtați că nu mi-ar ajunge postarea să le înșir pe toate. Cred că toți avem… Mi-e teamă. Mi-e teamă să mă apropii de tine și îmi este și mai teamă  să te las să te apropii de mine…dar aș vrea. Poate tu îmi vei sparge toate zidurile pe care le-am construit cu atât stoicism. Dar ai nevoie de răbdare. Nu știu câtă ai rămasă, dar dacă ai opreste-o pentru mine. Am fost întrebată dacă mi s-au înecat corabiile, apoi vreo 2 ore mai târziu mi s-a spus că deși par puțin supărată am o strălucire aparte. Nici eu nu știu să identific ce se petrece înăuntrul meu. Nu pot să te rog să stai. Sunt prea mândră să-ți zic că încep să-ți simt lipsa și că aș vrea să mai rămâi prin preajmă suficient cât să ne dăm seama daca putem împărți ceva sau ba.

Daca vei alege să pleci, vei fi plecat și pace, iar eu mă voi întoarce la femeia de ieri. Cu asta m-am obișnuit, e simplu de făcut, dar încep să mă satur să fiu calculată și rece doar pentru a mă apăra.
Și când te gândești că nu voiam să te mai văd vreodată… Eram așa de sigura că nu pierd absolut nimic că niciodată nu m-am gândit de 2 ori. Apoi ai zis că mergi cu mine la o petrecere și treci să mă iei de acasă, iar când am ieșit pe poartă și ai coborât din taxi mi s-a taiat respirația și subit n-am mai înțeles de ce nu voiam să ne mai vedem.