Shrek & Fiona

Zi de colocviu. Nu știu dacă ar fi bine să mai citesc o dată cursurile sau să trec la copiuțe. Da, m-am decis. Fac copiuțe. Le facem să fie. Poate merge. Lângă mine un el și o ea studenți la automatică. Încercam destul de tare să mă concentrez pe ale mele, dar chicotea puștoaica de n-aveai cum s-o ratezi. Conversația era perfect uitabilă, habar n-am ce-și spuneau, dar la un moment dat spune el “54”. “Nu, 53.” “Da, știu. Mă jucam și eu cu mintea ta.”

Ce faceai mă tu? =)) Când l-am auzit mi-a scăpat creionul din mână de râs.

Imaginați-vă cuplul Shrek și Fiona flirtând. Nu. Șterge imaginea. Imaginați-vă 2 șoricei de bibliotecă. Yep, that’s more like it.

Nu știu cum eram eu când eram mai mititică și îmi plăcea de un tip, dar probabil că aș fi chicotit fix ca Micuța Fiona. Bine, nu cu Shrekuleț. Just not my type.

Inițial am fost ușor amuzată-iritată, după care, recunosc că, au reușit să-mi întipărească un zâmbet cald pe chip. Fiecare din ei își scosese armele de seducție și făceau tot posibilul să iasă ce trebuie. La cât de fascinați erau unul de celălalt cred că singurul lucru care încă îi ținea doar prieteni era timiditatea.

Ceea ce vreau să subliniez este că fiecare sac își are peticul. Ceea ce pe tine te-a plictisit sau agasat este binecuvântarea altuia. Dar e bine că lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă. E bine că am trecut toți prin momente care ne-au tăvălit și ne-au pus la pământ. Am dat cu capul de pragul de sus și e ditai cucuiul, dar acum vedem pragul de jos și măcar nu ne împiedicăm.

Oamenii care m-au învățat cele mai multe lucruri au fost exact cei care la un moment dat m-au dezamăgit. Oricum acum, privind în urmă, îmi aduc aminte doar momentele frumoase. Momente care au lăsat o amprentă și cu care nu mă mai întâlnesc vreodată. Glume, povești, flori, parcuri, promisiuni, nopți târzii, tata care mă suna până la exasperare, vântul care-mi ciufulea părul și un om alături care a împărțit cu mine momente frumoase.

Fiecare poveste are o magie a ei. Oricât de scurtă, oricât de platonică, oricât de puerilă,  oricât de orice. Dacă îți crește pulsul deja e altceva. Fiecare prim sărut are firul lui, declanșează o altă reacție, înflorește un alt zâmbet.

Sper să percep totul așa și peste 10 ani. Chiar mi-a spus cineva asta zilele trecute, dar în alt context. Mi-aș dori să mă bucur mereu  la cele mai mici lucruri, pentru că detaliile fac diferența.

După ceva vreme în care am fost sarcastică referitor la tot ceea ce are legătură cu relațiile, astăzi chiar mi-au părut drăguți ăștia mici. Au mai îmblânzit puțin scorpia. :)) Aveau exact flirtul ăla nevinovat din liceu. Hlizelile și copilăriile care ne-au colorat atât de frumos adolescența. Nu știu de ce uităm să fim așa și devenim prea serioși sau prea nesimțiți. Ce risipă de iubire și fericire. Păcat.

Şi da, Sofi, ştiu că mă contrazic. E ca bună ziua, când vine vorba de mine. :))