Un basm al zilelor noastre

A fost odată ca niciodată un grup de tineri, care au creat un lanţ de întâmplări pe care sunt sigură că nu îl conştientizează vreunul din ei. Şi totuşi, dacă eşti puţin atent şi dacă îţi plac puzzle-urile reuşeşti să vezi întreaga poveste.

O să încep a vă povesti începand cu Karina. O tânără frumoasă şi simpatică, dar naivă şi toantă până peste. Ea visa la cai verzi pe pereţi şi căuta fericire completă într-o lume incompletă. Într-o zi, Karina l-a cunoscut pe Vladimir. El, exact genul de şmecheraş de cartier cu glumiţe care ţin în faţa unui public slab. Nu era un tip urât, dar nu era nici frumos şi nici înălţimea nu-l ajuta prea tare, atât că îl avea pe vino-ncoa. Deşi nu era genul ei nici cât negru sub unghie, l-a plăcut şi au început o relaţie. După puţin timp ea a considerat, că el avea să fie primul. Toate bune şi frumoase, iubire, planuri, suprize şi alte nebunii până când din doi, au fost iar câte unul. Separat.

Ceea ce nu ştia Karina era ca în timpul pe care ea îl petrecea plângând, Vladimir deja vorbea cu alta (pentru că ăsta a fost motivul real al despărţirii). Pe tipă o chema Daria. Drăguţă, importantă, dar cam plină de ea, asta fiind şi consecinţa faptului că bărbaţii o văd ca pe un soi de femeie fatală, deşi nu pare nici măcar din avion. O atitudine prea infatuată pentru o vieţuitoare atât de banală. A încercat Vladimir diferite strategii şi diferite abordări, combinări de n luate câte k, dar nimic. Mai mult de o prietenie pur şi simplu nu se lega.

Ceea ce el nu ştia, este că Daria încă suspina după altul. Tudor. Frumuşel foc, cu o moacă şi o naivitate de zici că ieri a terminat grupa pregătitoare. Cu gura cam mare, dacă mă întrebaţi pe mine, şi cu o dorinţă fantastică de masochism. Ea ieşise o perioadă scurtă cu tipul şi în ciuda faptului că ea ar mai fi vrut, el a zis stop.

Ceea ce ea nu ştia, era faptul că Tudor încă o iubea pe fosta. Daria, acelaşi nume. Ironic, nu? Drăguţă şi ea, dar apariţia ei consta mereu în zgomot. Agitată ca un Pepsi şi mereu disperată după atenţie. Deşi Daria a fost cam manipulatoare şi nepăsătoare în repetate rânduri, el aştepta în continuare ca ea să se întoarcă. Nu mă întrebaţi de ce, că şi pe mine mă bate. Şi ea tot un soi de femeie fatală în faţa bărbaţilor…să fie o caracteristică a celor ce poartă acest nume?

Ceea ce el ştia, dar nu prea voia să creadă era faptul că Daria era deja într-o relaţie funcţională cu Andrei. Un tip haios şi simpatic, care (jur că n-am idee cum) a reuşit să învârtă pe degete câteva individe, dintre care cele mai recente ar fi actuala şi fosta. Cum? Păi a avut o perioadă de glorie în care amândouaă erau actuale. În acelaşi timp. Şi totuşi cine-i Andrei? Este un bun prieten de-al lui Vladimir, fostul Karinei. Atât de prieteni încât Vladimir la momente de ananghie (vezi mai sus) mai compunea un mesaj, două, trei, o sută ca să-l împace pe Andrei cu te miri ce prinţesă ofuscată…sau cu amândouă, că na – uneori e dificil să decizi.

Toţi se cunosc între ei. Toţi s-au ataşat de cineva. Toţi au greşit faţă de cineva. Toţi au vrut pe cineva. Toţi regretă ceva şi toţi sunt proşti grămadă.

A şi încă ceva. Ceea ce voi încă nu ştiţi e că Karina a avut o aventură cu Tudor.

Dacă aşteptaţi un deznodământ, vă anunţ cu părere de rău că istoria încă se scrie.

Această postare este un pamflet şi trebuie tratată ca atare. Orice asemănare cu realitatea este demnă de ignorant sau…