Karma mea e o cadână

de | Mai 8, 2017 | 0 comentarii

Joi am ieşit la plimbare cu prietena mea. Unde mergeam? Spre nicăieri, am mers pe străzi unde ne-au dus picioarele. Noi asta facem. Des. Mergem 7-10 km şi vorbim. Despre tot şi despre nimic, dar niciodată despre idei. La un moment dat am început să dezbatem problema relaţiilor, sau lipsa lor, ca să fiu mai clară. Nu suferim, nu ne victimizăm, dar discutăm. We walk and talk it out! E clar că suntem singure by choice, dar nu poţi să te legi de un biet meltean doar ca să-l ai acolo, că nu-i pâinea cea de toate zilele. Oricum bărbatul a început să devină breloc. Mă uit înspăimântată la fetele tinere care au pe cineva doar ca să fie acolo…aşa, pe post de acesoriu. Noi suntem prea autiste ca să putem să facem asta. E consum infinit de energie şi pe deasupra e inutil. Că suntem putin nebune e clar demult, dar încă nu ştim cum să tratăm asta. La un moment dat îi fată ei mintea o idee:

„Ar trebui să mergem la petreceri fancy cu oameni fancy”.

„Mai concret?”

 

„D-astea cu bumţi bumţi de care nu ascultăm, unde să vorbim cu oameni cu care altfel nu ne-am conversa.”

„Păi dacă mergem la bumţi, n-o să dansăm. Ştii că urăsc muzica care nu transmite un mesaj.”

„Nu nu, n-ai înţeles, la astfel de petreceri nu se dansează. Stăm acolo, arătăm pretty cu un cocktail în faţă. Ştiu cum poţi să te combini în ziua de azi: trebuie să arăţi bine şi să fii puţin proastă. Vorbeşti despre idei, pari neajutorată şi se găseşte unul să te salveze.”

„Exact. Tocmai d-asta suntem singure.”

Problema nu e singurătatea ci faptul că la un moment dat e cineva care îţi aprinde un bec, dar în timp ce-ţi aprinde ţie becul se duce la tablou şi opreşte curentul complet la el. Şi ajungi într-un punct în care îţi vine să-ţi dai palme. Dacă nu era să fie, de ce m-am mai împiedicat frate de el? Nu puteam noi să ne vedem liniştiţi de ale noastre, pe căi separate? Nu! Şi apare karma, înfăţişată sub forma unei cadâne desfrânate şi latră la tine că o fost o lecţie. Marş! Am mai făcut lecţia asta, iar mie nu-mi place să mă repet. Ai făcut, dar n ai învăţat. Dacă nu înveţi din greşeli, eşti sortit să le repeţi. Acum n-ar fi fost fain să vină cadâna şi cu un caieţel: do’s and dont’s? Dar unde ar mai fi distracţia, dacă ar fi aşa simplu…